Centrul de psihoterapie PsyClinic


     Tulburarea de panica si agorafobia


Tulburarea de panica este o tulburare psihica a carei prevalenta pe viata este de aproximativ 2-3%. O treime dintre persoanele cu tulburare de panica sufera si de agorafobie.

Comorbiditatea cu alte tulburari anxioase este destul de frecventa: fobia sociala si anxietatea generalizata apar la 15-30% dintre persoanele cu tulburare de panica, iar tulburarea obsesiv-compulsiva este raportata in 10% din cazuri.

Tulburarea de panica se manifesta prin atacuri de panica repetate, inopinate, insotite de:

  -  preocuparea persistenta a persoanei de a nu avea atacuri ulterioare
  -  teama privind implicatiile sau consecintele atacului de panica (ex. teama de a face atac de cord, de a innebuni, de a pierde controlul, etc)
  -  modificarea semnificativa a comportamentului in raport cu atacurile de panica

    Un atac de panica reprezinta o perioada, limitata in timp, de frica, teama sau disconfort intens, insotite de minim 4 dintre urmatoarele manifestari fiziologice:

* batai puternice ale inimii sau accelerarea ritmului cardiac, palpitatii;
* transpiratii;
* tremor sau trepidatie;
* senzatii de scurtare a respiratiei
* senzatie de sufocare;
* durere sau disconfort in piept
* greata sau disconfort abdominal
* senzatie de ameteala, dezechilibru, vertij sau lesin;
* derealizare (sentimentul de irealitate) sau depersonalizare (detasare de
sine insusi);
* frica de pierdere a controlului sau de a nu innebuni;
* frica de moarte;
* parestezii (senzatii de amorteala sau de furnicaturi, in special la nivelul extremitatilor);
* frisoane sau valuri de caldura


  Ce se intampla in corpul meu in timpul unui atac de panica? Care este explicatia pentru senzatiile fiziologice descrise mai sus?

  Pentru a gasi raspunsul la aceste intrebari, trebuie sa intelegem care este mecanismul fricii, cum se declanseaza ea, si care este rolul ei.
  Frica este o emotie primara, care se declanseaza automat atunci cand o persoana se afla in fata unui pericol, sau se gandeste la un potential pericol. Fie ca suntem fata in fata cu un animal periculos, fie    ca ne gandim ca ceva rau se poate intampla, fie ca avem un cosmar in care ne simtim in pericol, creierul nostru va declansa automat emotia de teama.

  Altfel spus, creierul nu face diferenta intre situatiile reale de pericol si situatiile in care noi interpretam sau ne gandim ca suntem in pericol, emotia de frica aparand in ambele cazuri.

  Oricarei emotii ii sunt asociate o serie de reactii fiziologice, in functie de intensitatea ei. De exemplu, daca aflu o veste care ma bucura probabil ca inima imi va batea mai cu putere, daca ma cert cu cineva si ma infurii, imi vor tremura mainile. In cazul fricii, creierul declanseaza automat ceea ce numim "reactia de fugi sau lupta", sistemul nostru de alarma, care se manifesta prin accelerarea batailor inimii, incordarea musculara, dereglarea respiratiei, etc. Aceasta reactie automata ne ajuta sa fugim sau sa ne luptam, atunci cand ne aflam in fata unui pericol.

      *  Imaginati-va ca traversati linistit strada, cand, dintr-o data, vedeti o masina ca se indreapta cu viteza spre dumneavoastra; aveti la dispozitie 3 secunde pentru a reactiona. Intr-un timp extrem de scurt, creierul dumneavoastra decide daca aceasta situatie este periculoasa sau nu. In momentul in care asociaza situatia cu un pericol, noi vom resimti o frica intensa. Aceasta frica va conduce la declansarea reactiei de "fugi sau lupta": incordarea musculara, batai accelerate ale inimii, etc. Aceasta reactie va da forta necesara ca dumneavoastra sa fugiti si sa va salvati astfel viata. Daca creierul dumneavoastra nu ar avea aceasta reactie automata, cu siguranta nu ati avea timpul necesar pentru a supravietui. In fiecare zi oamenii trec prin experiente in care frica ii ajuta sa faca fata pericolului.

Nu este nevoie sa trecem zilnic prin aceeasi situatie pentru ca mintea noastra sa invete ce inseamna pericol. Este de ajuns sa gandim. Atunci cand vrem sa traversam strada, am invatat ca "te loveste masina daca nu esti atent" - automat, vom simti o stare de teama, la o intensitate foarte mica, dar care ne va face sa actionam: ne vom asigura, in stanga si in dreapta inainte de a traversa.

Asadar, am aflat ca:

  -  frica este o emotie primara, care se declanseaza atunci cand ne aflam sau credem ca ne aflam in fata unui pericol
  -  atunci cand simtim frica, in functie de intensitatea ei, creierul declanseaza automat reactia de "fugi sau lupta"
  -  reactia de "fugi sau lupta" este sistemul nostru de alarma, care ne ajuta, in fiecare zi, sa depasim sau sa ne ferim de pericole

Ce este agorafobia?

  Atunci cand o persoana evita locuri sau situatii in care considera ca ar putea avea un atac de panica sau din care considera ca nu pot iesi la timp pentru a evita un atac de panica, putem spune ca sufera de agorafobie.

Printre locurile si situatiile pe care majoritatea persoanelor cu agorafobie le evita (sau in care traiesc un disconfort intens) se numara:

* Metrou, masina, avion
* Lift
* Piete sau magazine, in special cele aglomerate (hipermaketuri)
* Poduri sau tuneluri (inclusiv pasaje)
* Spatii inguste sau spatii deschise (piete mari)
* Locurile in care au avut la un moment dat un atac de panica
* Restaurante
* Sali de cinema

  Unele persoane care sufera de anxietate continua sa faca activitatile obisnuite, luandu-si insa masuri de siguranta: tin medicamente (calciu, magneziu, pastile homeopate, pastile pentru probleme cardiace, etc) la indemana, merg insotite de o persoana de incredere (sau nu raman singure in casa), tin telefonul mobil la indemana, isi verifica tensiunea si pulsul, tin o sticla de apa la indemana, etc. Aceste comportamente de asigurare si evitare scad anxietatea pe termen scurt, insa pe termen lung mentin credinta ca "se poate intampla ceva rau" si astfel mentin tulburarea de anxietate.
 
  Psihoterapia cognitiv-comportamentala in tulburarea de panica si agorafobie

  Din punctul de vedere al terapiei cognitiv-comportamentale, la baza tulburarii de panica se afla interpretarea eronata a unor stari (de exemplu, interpretarea batatilor de inima ca fiind simptome ale atacului de cord sau ale unui nou atac de panica), dar si comportamentele de evitare si de asigurare (persoanele cu agorafobie evita situatiile in care considera ca ar putea avea un nou atac de panica, sau isi iau masuri de asigurare - tin pastile in buzunar, apa in masina, se asigura ca exista ajutor medical in apropiere, etc).

Obiectivul terapiei cognitiv-comportamentale este de a inlocui interpretarea eronata a stimulilor cu o interpretare rationala si bazata pe explicatii biologice si de a obisnui creierul cu aceste reactii fiziologice, astfel incat acesta sa nu le mai asocieze cu un pericol, ci cu modificarile firesti care au loc in corpul nostru in fiecare moment.

  Pentru a atinge acest obiectiv, terapia cognitiv - comportamentala foloseste urmatoarele tehnici:

* Psihoeducatia pacientului cu privire la tulburarea de panica
* Identificarea credintelor si gandurilor automate care apar in momentele de anxietate (ex. "Imi pierd controlul", "O sa innebunesc", "O sa-mi bata inima pana fac infarct", "O sa lesin de frica", etc) si inlocuirea lor cu ganduri alternative rationale ("Voi simti un disconfort emotional si fizic, dar din moment ce nu am lesinat pana acum, am motive sa cred ca nu se va intampla.")
* Expunerea la stimulii interoceptivi care declanseaza reactia de "fugi sau lupta"
* Eliminarea comportamentelor de asigurare si evitare, care mentin teama ca "mi se poate intampla ceva"
* Exercitii de respiratie si de relaxare musculara

  Orice tratament trebuie personalizat si adaptat  nevoilor si caracteristicilor personale ale pacientului.
   Planul de tratament se va realiza in colaborare cu pacientul, in urma informarii asupra metodelor de tratament.

   Studiile clinice au dovedit o eficienta crescuta a terapiei cognitiv-comportamentale in tratamentul tulburarii de anxietate. Aceasta forma de tratament este recomandata, de asemenea si persoanelor care urmeaza in paralel un tratament medicamentos, pentru a scadea riscul recaderilor pe termen lung.

  Daca credeti ca ati putea suferi de o tulburare de panica si / sau agorafobie, adresati-va cabinetului PsyClinic pentru evaluare, diagnostic si tratament.

Copyright Stancescu Ana Raluca               Logo by Gheorghe Bogdan              Contact
Articole "Psihoterapie adulti":

* Anxietatea generalizata
* Tulburarea bipolara
* Tulburarea de mancat compulsiv
* Tulburarea de panica si agorafobia
* Depresia la femei
* Gandurile automate si erorile cognitive
* Abilitatile sociale
* Managementul conflictelor
* Anxietatea sociala
* Tehnici comportamentale: Expunerea
* Tulburarea obsesiv-compulsiva
Articole "Copii, adolescenti si parinti"

* Implicarea parintilor in tratamentul anxietatii copiilor
* Anxietatea de separare - interventii psihologice eficiente
Brosuri,
articole
Cursuri,
ateliere
Audio,
  video
Atacuri de panica, ganduri obsesionale, stres, anxietate?
       Citeste brosura "Tulburarile de anxietate"